Într-o zi de primăvară,
Pe când stam în poieniță,
Eu deodată simt fiorul
Unor pași de gărgăriță.

Venise la ceas de seară
Să-mi spună a sa privință,
Să-mi arare care-i calea,
Cum că totu-i cu putință.

Pașii ei mărunți și repezi
Mă petrec cu stăruință,
Nu contează dacă-i greu,
De faci totul cu voință.

Și oricât de mic ai fi,
De găsești o trebuință,
Mergi pe calea ta mereu,
Nu renunța la dorință!

(gărgărița)