Când drumuri duc spre întrebări
Și gânduri pier de-nfrigurare,
Mă tem de palide schimbări
Și de ironica visare.

Se scurge timpul peste noi,
Departe-s clipele dorite,
N-am mai afla trăirile de-apoi
Fără de vise potrivite.

Aiurea-i calea rătăcirii
Și pașii ce nu vor să urce,
Ingenuă iluzia iubirii,
Nalucă pusă să te-ncurce.

Dac-am urma o cale cunoscută,
De-am ști ce vine peste-o vreme,
Plimbarea ar fi prea tăcută,
Poate-am apune prea devreme.

(ironii)