Mi-e dor puțin de totul și de toate,
Mi-e dor de vise, de trăiri, de șoapte,
Mi-e dor acum de tot ce mă cuprinde,
De ce e bun, frumos, sau mă surprinde.

Mi-e dor nebun de liniștea de seară,
Mi-e dor de iarnă și apoi de vară,
Mi-e dor de plâns de fericire,
De râs cu lacrimi, de-o privire.

Mi-e dor de soare ce se-aprinde,
Mi-e dor de mâna ce te prinde,
De ploi de vară fără nepăsare,
De stele, de nisip, de mare.

Mi-e dor de-o voce, să-mi șoptească,
De gesturi fără să-ți vorbească,
Mi-e dor de visele cu noi
Și-apoi de pozele în doi.

Mi-e dor de scâncet de copil,
De primii pași, de mersul său fragil,
Mi-e dor de râsul lor nevinovat,
Mi-e dor de plâns și poate de oftat.

Mi-e dor de toate-acestea tare
Un dor cam fără încerare,
Nu știu dacă mi-e dor de tine,
Dar cel mai mult, mi-e dor de mine.

(mi-e dor)