De la mic până la mare
Veșnic ești un călător,
Cu-o atentă conformare
Nimic nu-i întâmplător.

Între mare și un munte
Pante urci cu greutate,
Râuri treci peste o punte,
Șansele-s îndepărtate.

Între soare și o ploaie,
Pe cer norii se adună
Calea devine greoaie,
Nici nu știi dacă-i cea bună.

Dacă-n vârf tu izbutești
Nu te avânta prea tare,
Surprize ai să găsești,
Nu poți să le dai uitare.

De la zi până la noapte,
Încet steaua ta apune,
Nu mai auzi decât șoapte,
Timpul grabnic te răpune.

Între statul în picioare
Și căderea în uitare,
Este starea care doare
Cel mai tare ...

(tranziții)