Văd mereu o zână care
Vine încet să mă surprindă,
Fără vreo înfățișare
Vrea mereu să mă cuprindă.

Se mișcă agale sau în pripă,
Mă urmărește peste tot,
Ceva-ntre noi chiar se-n firipă,
Dar să-i vorbesc încă nu pot.

Fără de chip, mirat sosită,
Să mă împiedice încearcă.
Tăcută și neobosită,
Din drumuri să mă întoarcă.

Și ce să vezi, pe înserat,
Fără să-mi spună în cuvinte,
Pe-o alta ea mi-a prezentat,
Cu trup, cu suflet și cu minte.

Acum sunt două după mine,
Una pe alta se învață,
Vorbesc dar nu pot a reține,
Ce vreți voi umbre de la viață?

(umbre)