Muza mea este albastră,
Vine șoptit la fereastră,
Mă adoarme și mă poartă
Peste vremuri, peste soartă.
Tot albastră e și marea
Acolo aud chemarea,
Vine valu-nvolburat
Și pleacă însingurat.
Și cerul este albastru,
Aprins zace câte-un astru,
Din abis el profețește
Omul cum îmbătrânește.
Tot albastră-i și visarea
Și-ntrebarea și mirarea,
Liniștea-i mereu albastră
Și a mea dar și a noastră.
(albastru)