Aproape de tăceri doar norii mi-au cântat,
Iar vântul peste gene ușor m-a mângâiat,
Pe căi necunoscute din nou m-am avântat
Cu pași domoli spre ceruri cu vise am urcat.

Din doruri și dureri aici m-am adunat
Și tot ce n-am putut să uit, eu am iertat,
Acum, aievea, minuni s-au întâmplat,
Căci tot ce n-am putut să iert, chiar am uitat.

(de la capat)