Văd mereu o zână care
Vine încet să mă surprindă,
Se-ncurcă des pe la picioare
Și vrea mereu să mă cuprindă.

Se mișcă-agale sau în pripă,
Mă urmărește peste tot,
Ceva-ntre noi chiar se-n firipă,
Dar să-i vorbesc încă nu pot.

Fără de chip, mirat sosită,
Să mă împiedice ea tot încearcă.
Se zbate neobosită,
Din drumuri să mă întoarcă.

Și ce să vezi, pe înserat,
Fără să-mi spună în cuvinte,
Pe-o alta ea mi-a prezentat,
Cu trup, cu suflet și cu minte.

Acum sunt două după mine,
Una pe alta se învață,
Vorbesc dar nu pot a reține,
Ce vreți voi umbre de la viață?

(umbre)