Când umbra-ți este mai frumoasă decât luna,
Când vorbe vin și trec ca raze de speranță,
Aud surâsul tău care-mi șoptește-ntruna
Și mă alinți, râzând, cu dragoste de viață.

Aș vrea ca timpul meu să nu mai curgă
Și visul tău de mine să nu fugă,
Aș vrea ca mâine să devină azi
Ca tu în brațe să îmi cazi.

Tu nici nu știi că te-am visat prea mult,
Și nu ți-am spus c-aștept de-o veșnicie,
Simți doar că ne cunoaștem de demult,
Apari grăbit și îmi zâmbești doar mie.

Aș vrea ca timpul meu să nu mai curgă
Și visul tău de mine să nu fugă,
Aș vrea ca mâine să devină azi
Ca tu în brațe să îmi cazi?

Dar ... în poveste n-am mai încăput,
Nici o iluzie nu mi-ai mai dat după aceea,
Ce prost mai este cel ce nu a priceput
Cât de puternică-i femeia!

Aș vrea ca timpul meu să nu mai curgă
Și visul tău de mine să nu fugă,
Aș vrea ca mâine să devină azi
Dar în uitare să nu-mi cazi.

(poveste dintr-un vis, cântec)